Strategie și Analiză

Analiza swot:

    • Posibilitatea abordării mai multor perspective ale longevității și gerontocrației:

    • .Medicina stilului de viață: Stilul de viață și implicațiile în bolile cronice și metabolice.

    • Rolul medicinei stilului de viață asupra longevității.

    • Biologia îmbătrânirii: Celulele senescente

    • Identificarea genelor de îmbătrânire

    • Biomarkerii și semnele distinctive ale îmbătrânirii

    • Longevitatea 

    • Dietele anti-ageing, terapii complementare pentru îmbătrânirea reproductivă, medicația senolitică și suplimentele anti-ageing.

    • Bătrânețea a devenit în perioada contemporană un fenomen complex, unul din cele mai complexe arii de studiu din știința modernă, aceasta se datoreaza faptului ca procesul de îmbătrânire este ceva dinamic, interactiv, ondulatoriu, neintențional și subiect de schimbări și complicații în viață

    • Gerontologia socială și teoriile sociale ale bătrâneții impun o reconsiderare asupra fenomenului din perspectivă istorică, socială  și culturală

    • Schimbarea, transformarea unor mentalități învechite, adoptarea unor puncte de vedere naturale, normale si normative in și despre  bătrânețe

    • Statutul bătrânilor de-a lungul societăților tradiționale, istorice, bătrânii în Grecia antică, evul mediu și epoca modernă și rădăcinile ageismul

    • Modificarea statutului persoanelor de vârsta a III-a în societățile industriale, din secolele XIX și XX - Bătrânii în epoca post-fordista, globalizată și post-moderna

    • Creșterea speranței de viață de-a lungul istoriei; în Grecia antica, speranța de viață era în medie de 17 ani; a crescut la 20 ani în Roma antică; în Anglia secolului XVI, speranța de viață ajunsese la 33 ani; a crescut la 33.5 ani in Statele Unite, în anul 1790; creșterea speranței de viață în țările dezvoltate, de la 35-40 ani in 1950, la peste 61 ani in 1990; această evoluție s-a datorat în principal folosirii, începând din 1950, a insecticidelor, vaccinurilor, antibioticelor și varietăților selecționate de cereale. 

    • Identificarea  problemelor cheie asociate cu îmbătrânirea populației: protectia sociala, îngrijirea sănătății, urbanizarea, păstrarea locurilor de munca, educația, nutritia, locuințele, infrastructura și imaginea bătrânilor;

    • Acțiunea decidenților sociali, economici și politice în direcțiile principale de acțiune: Asigurarea protecției și dezvoltării persoanelor în vârsta; Asigurarea sănătății și bunăstării acestora; Asigurarea unei ambiante suportive și permisive pentru persoanele în varsta.

    • Îmbătrânirea populației are consecințe majore asupra tuturor fațetelor vieții umane: creștere economica, investiții, formarea capitalului si a economiilor, consum, piata muncii, taxe, pensionare și fonduri de pensii, transferul intergenerațional a proprietății și al valorilor.

    • Dezvoltarea și continuarea unor studii și teorii sociale ale bătrâneții. 

    • Lipsa unor resurse financiare, materiale suficiente 

    • Neimplicarea unui număr suficient de voluntari, care să permită menținerea și extinderea proiectului pentru un grup țintă mai numeros

    • Reticența, neîncrederea, temerile unor bătrâni și a familiilor acestora;

    • Un management defectuos al timpului din cauza unor multiple activități școlare și extrașcolare pe care le desfășoară toți membrii echipei

    • O posibilă slabă implicare  și susținere din partea familiilor și aparținătorilor  acestor bătrâni;

    • Lipsa unor resurse specifice și obligatorii în buna desfășurare a activităților proiectate: materiale medicale, materiale speciale de transport

    • Fiind un proiect de debut nu putem estima exact rezultatele și stabili statistic aspecte legate de fezabilitatea proiectului nostru

    • Nu dispunem încă de resurse de voluntari suficienți ca număr, pregătiți specific și în domenii diferite


  • Proiectul Inimi Solidare, cu accent pe longevitate și incluziune socială, poate fi aplicat într-o varietate de domenii de activitate, printre care:

    1. Sănătate publică: Asigurând accesul la servicii de sănătate pentru persoanele vârstnice și cele cu dizabilități, proiectul contribuie la prevenirea problemelor medicale și la gestionarea eficientă a bolilor cronice.

    2. Asistență socială: Sprijinirea incluziunii sociale a grupurilor vulnerabile și promovarea independenței acestora ajută la îmbunătățirea calității vieții și la reducerea izolării sociale.

    3. Educație și formare: Proiectul poate include programe de educație pentru un stil de viață sănătos, atât pentru beneficiari, cât și pentru voluntari. Acest lucru ajută la creșterea conștientizării asupra importanței sănătății și a bunăstării.

    4. Securitate națională: Prin reducerea inegalităților în accesul la servicii de sănătate și promovarea unui stil de viață sănătos, proiectul contribuie la stabilitatea socială și economică a țării.

    Tehnologie și inovare: Dezvoltarea și implementarea aplicației Helping Hand pot fi integrate în sectorul tehnologic, încurajând utilizarea tehnologiei pentru a îmbunătăți viața persoanelor vârstnice și a celor cu dizabilități.

    • Stilul de viață inadecvat și implicațiile în bolile cronice și metabolice.

    • Îmbătrânirea populației pe glob și menținerea unui raport deficitar demografic, între rata natalității și cea a mortalității, între diferitele grupuri de populație;

    • Abuzuri față de  bătrâni în unele societăți insuficient dezvoltate

    • Reticența comunicării cu aceste persoane, comunicarea depreciată, screeningul și evaluarea abuzului sau a unor aspecte negative inexistente, sau insuficient de consolidate ca practici sociale și sociologice îmbătrânirea populației de pe glob; În ultimii 50 ani se asista la un proces continuu de tranziție demografică ce afectează atât țările dezvoltate cât și cele în curs de dezvoltare; Populația globului îmbătrânește! Bătrânețea în sine este un triumf al timpurilor noastre, o reflectare a îmbunătățirii sănătății generale, a igienei și dezvoltării socio -economice; Creșterea alarmantă a procentului populației vârstnice din totalul populației, a generat o problemă cu consecințe ce se reflecta la nivel național și individual; Aceasta se constata atât la nivelul discursului public cât și a celui privat.

    • Îmbătrânirea populației pe glob- Între 2006 și 2030, numărul persoanelor în vârstă în țările mai puțin dezvoltate va crește cu 140% comparativ cu 51% în țările dezvoltate. Pe glob, procentul de creștere a populației de peste 85 ani va ajunge la 151% pentru perioada 2005 – 2030, comparativ cu o creștere de 104% pentru populația de peste 65 ani și doar de 21% pentru populația de sub 65 ani;

    • In sfera sociala, consecințele prognozate sunt legate de modificarea compoziției familiei si a aranjamentele locative, cererea de locuințe, migrarea populației, modificarea structurii morbidității și mortalității și a nevoii de servicii de îngrijire a sănătății.

    • Persoanele în vârstă au probabilitate foarte mare sa  experimenteze izolare sociala și deprivare economica si se asista la creșterea nevoii de suport specific pentru bătrâni.

    • Vârsta medie a populației în România este în creștere ca expresie a îmbătrânirii populației și aceasta este de 38,1 ani iar România se clasifică pe locul 26 în lume: cea mai vârstnică populație este a Japoniei cu 44,4 ani, urmată de Germania cu 43.9 ani și cea mai tânăra a Nigerului cu 15,0 ani vârsta medie.

    • În unele țări conceptele culturale sunt încărcate de antipatia fata de faptul că bătrânețea a fost pusă în termeni biologici;


    • Societatea contemporană este identificată din numeroase perspective și ca o societate de risc în situația neadaptării. Societățile contemporane presupun și o creștere reala si imaginara a percepției riscului; Riscul, în multe situații a devenit principiul după care se modelează comportamentul uman. Astăzi riscul este perceput și conștientizat altfel, înainte incertitudinea și amenințările erau atribuite soartei, norocului, șansei sau divinității;

    • În perioada contemporană bătrânii sunt un segment de populație , sensibilizată la situații de risc: economic, social, vital.

  • Proiectul Helping Hand, cu accent pe longevitate și incluziune socială, poate fi aplicat într-o varietate de domenii de activitate, printre care:

    1. Sănătate publică: Asigurând accesul la servicii de sănătate pentru persoanele vârstnice și cele cu dizabilități, proiectul contribuie la prevenirea problemelor medicale și la gestionarea eficientă a bolilor cronice.

    2. Asistență socială: Sprijinirea incluziunii sociale a grupurilor vulnerabile și promovarea independenței acestora ajută la îmbunătățirea calității vieții și la reducerea izolării sociale.

    3. Educație și formare: Proiectul poate include programe de educație pentru un stil de viață sănătos, atât pentru beneficiari, cât și pentru voluntari. Acest lucru ajută la creșterea conștientizării asupra importanței sănătății și a bunăstării.

    4. Securitate națională: Prin reducerea inegalităților în accesul la servicii de sănătate și promovarea unui stil de viață sănătos, proiectul contribuie la stabilitatea socială și economică a țării.

    5. Tehnologie și inovare: Dezvoltarea și implementarea aplicației Helping Hand pot fi integrate în sectorul tehnologic, încurajând utilizarea tehnologiei pentru a îmbunătăți viața persoanelor vârstnice și a celor cu dizabilități.

  • Proiectul Helping Hand aduce câteva noutăți și inovații față de ceea ce există deja pe piață:

    1. Conectarea voluntarilor cu beneficiarii: Helping Hand utilizează o aplicație pentru a conecta persoanele vârstnice și cele cu dizabilități cu voluntari dispuși să ofere asistență. Aceasta facilitează interacțiunea și sprijinul direct, reducând izolarea socială și promovând incluziunea.

    2. Accent pe longevitate și securitate națională: Proiectul nu se concentrează doar pe asistența medicală, ci și pe educația pentru un stil de viață sănătos și pe reducerea inegalităților în accesul la servicii de sănătate. Acest lucru contribuie la stabilitatea socială și economică a țării.

    3. Tehnologie și inovare: Dezvoltarea aplicației Helping Hand implică utilizarea tehnologiei pentru a îmbunătăți viața persoanelor vârstnice și a celor cu dizabilități. Aceasta include funcționalități avansate pentru a personaliza asistența oferită și pentru a monitoriza starea de sănătate a beneficiarilor.

    4. Sustenabilitate și colaborare: Proiectul promovează colaborarea între diferite părți interesate, cum ar fi autoritățile locale, organizațiile non-guvernamentale și comunitățile, pentru a asigura sustenabilitatea pe termen lung.

  • Aplicarea  proiectului  poate întâmpina mai mulți factori de risc:

    1. Finanțare insuficientă: Lipsa resurselor financiare adecvate poate limita capacitatea de a implementa și susține proiectul pe termen lung.

    2. Lipsa de colaborare: Colaborarea insuficientă între diferitele părți interesate, cum ar fi autoritățile locale, organizațiile non-guvernamentale și comunitățile, poate afecta succesul proiectului.

    3. Resurse umane limitate: Lipsa personalului calificat și a voluntarilor poate îngreuna implementarea eficientă a proiectului și furnizarea serviciilor necesare;  recrutarea voluntarilor și menținerea implicării acestora.

    4. Rezistența la schimbare: Beneficiarii și comunitățile pot fi reticenți în a accepta și adopta noile soluții propuse de proiect, ceea ce poate întârzia sau împiedica implementarea acestuia.

    5. Probleme de infrastructură: Infrastructura inadecvată sau lipsa accesului la tehnologie poate reprezenta un obstacol în implementarea proiectului, mai ales în zonele rurale.

    6. Reglementări și politici: Schimbările în reglementările și politicile guvernamentale pot afecta finanțarea și implementarea proiectului.

    7. Sustenabilitate: Asigurarea sustenabilității proiectului pe termen lung poate fi dificilă, mai ales dacă depinde de finanțări externe sau de voluntarI. 

ARGUMENTUL PROIECTULUI:

Ne-am întrebat adesea, analizând atent și cunoscând persoanele dragi din jurul nostru, ce este îmbătrânirea? Îmbătrânirea este un set dinamic de pierderi și câștiguri care conduce la o adaptare psihosociala de succes  la procesul de creștere în vârstă.  Ea poate fi definita ca o secvență naturala de stadii si statute cărora le sunt atașate așteptări normative specifice fiecărei vârste. Acestea nu sunt în mod special fixe sau negative. Pe acestea s-au clădit rolurile, relațiile sociale și discursul social tradițional despre îmbătrânire și bătrânețe. Acest discurs s-a modificat istoric, așa cum reiese din documentarea noastră. Analizând tradițiile societăților umane de-a lungul istoriei, considerăm că interpretările culturale sunt foarte diferite din antichitate și până în perioada contemporană. Diferența de concepție și mentalitate în istorie pornește de la critică interpretării “biologice” a bătrâneții care pun accentul pe corp spre deosebire de interpretarea culturala care pune accentul pe persoana. Conceptele culturale sunt adesea încărcate de antipatia fata de faptul că bătrânețea a fost pusa in termeni biologici. Conceptele culturale și limbajul prin care cunoașterea este exprimată sunt produsele unui proces continuu și istoric în care ambianta naturala si sociala sunt componentele esențiale. Interpretarea științifică este doar unul din multele sisteme posibile de cunoaștere. Unii istorici, sociologi, psihologi  presupun că interpretarea culturala a bătrâneții eliberează individul de constrângerile vârstei, în timp ce alții susțin că, din contra, constrângerile legate de vârsta sunt de origine culturala si socială.

Conceptul de ”bătrânețe naturală” a fost un concept analizat încă din antichitate, de marii filosofi greci și români. Categoria de “natural” este un fel de nostalgie după timpurile în care lucrurile erau luate ca atare, in mod natural; ceea ce era natural a devenit astăzi relativ; In cultura vestica, discursul despre natural este înrădăcinat în concepții morale și teologice, în special în relație cu aspectul corpului, sexualitate si actele corporale; Ceea ce oamenii bătrâni experimentează astăzi este diferit de ceea ce experimentau altădată; Astăzi categoria de natural este instabilă și problematică și este continuu re-inventată și re-articulată.

Normalul acționează ca  mijloc de validare științifică și menținere a ordinii sociale. Pentru o lungă perioada istorică granița dintre natural și normal a fost de sorginte morală. Modernitatea a introdus tendința de a înlocui ceea ce e natural cu ceea ce este considerat normală. “Bătrânețea normală” este definită ca bătrânețe fără boli, fără schimbări fiziologice ce implica procese patologice și astfel persoana continuă să se bucure de funcțiile corpului si minții și este capabilă sa trăiască independent și cu o bună calitate a vieții. Societatea post-modernă nu mai acceptă universalitatea și standardizarea, în schimb recunoaște diversitatea. Multiple comportamente sau moduri de existență, altă dată deviante și aberante, sunt astăzi acceptate ca morale și legale (sunt “normalizate”). Individul are la dispoziție o varietate largă de alegeri dintre comportamente normalizate; “astăzi este disponibilă o gamă largă de normalități” . Bătrânețea nu mai este încorsetată de “natural” sau “normal”.

Definiția OMS (2002): a procesului de îmbătrânire activă este “proces de optimizare a oportunităților referitoare la sănătate, participare și siguranță cu scopul de a spori calitatea vieții”; Atributul “activ” se referă la continuarea participării în societate, în educație, în îngrijirea sănătății fizice și mentale și astfel să promoveze demnitatea, eficienta, drepturile umane si ambientul fizic, facilitând astfel autonomia și independența, schimbând focusul de la abordarea “nevoilor de baza” la abordarea “drepturilor de baza”.

Studiul și validarea tuturor activităților propuse are în vedere aspecte publicate și menționate în bibliografie. Utilizarea noului concept de gerotranscendență , definit ca principii prin: ” Dezvoltarea umană nu se oprește la bătrânețe;  Gerotranscendenta este capacitatea unui bătrân de a redefini selful, relațiile cu alții și a găsi noi înțelesuri pentru problemele existențiale fundamentale; menținerea unor caracteristici ca : 

  • auto-confruntarea – confruntarea cu aspectele ascunse ale selfului, bune sau rele;

  •  auto-transcendenta – înlocuirea trăsăturilor egoiste cu cele de altruism, selful transcede în altul; 

  • schimbarea viziunii despre relațiile sociale, a semnificației și importanței lor, devine selectiv în relații și mai puțin interesat în relații superflue, creste nevoia de solitudine; 

  • înțelepciunea transcendența – fluidizarea granițelor dintre drept și greșit, între înțelept și stupid, reținerea de la judecata altora și de la furnizarea de sfaturi; reținerea de a ajuta pe alții să ia decizii.

Cursul vieții este o sincronizare între “timpul individual”, “timpul familiei” și “timpul istoriei”. Proiectul cuprinde și o parte științifică în care am prezentat statutul seniorilor de-a lungul istoriei, din antichitate în epoca contemporană. În Grecia antică seniorii erau priviți cu respect și un deosebit interes, reprezentau persoanele venerabile și făceau parte din structurile consultative, edilitare și politice ale polisurilor, cetăților grecești.  Viața era prețuită și dorită sa fie cat mai lungă, iar modificările aduse de bătrânețe erau privite ca dezavantajoase, care îngreunează viața omului. Aceasta explica ambivalența cu privire la bătrânețe. În cultura Greciei antice era un aspect obișnuit ca lumea sa fie privita în categorii mutual exclusive; tinerii (neotas) erau descriși ca frumoși și eroici, bătrânii (geras/ gerotas) erau urâți, zgârciți și tragici.

Bătrânețea în evul mediu prezintă în literatura vremii două caracteristici: vârsta ca și expresie a ordinii morale a cursului vieții, de unde respectul față de cei în vârstă; lipsa de identitate socială a celor în vârstă, aceștia nu erau identificați ca atare, bătrânețea era absentă din discursul public ca și categorie dezavantajata, fragila, care necesita atenție specială. Isidore de Seville, scriitor din secolul VII, identifica șase vârste ale omului, fiecare din ele legată de cele 6 vârste și șase calități morale ale lumii (infantia/inocența; pueritas/puritate; adulescentia/ senzualitate; iuventus /folositor; gravitas/ seriozitate și senectutus / înțelepciune).

În epoca modernă constatăm numeroase schimbări în accepțiunea termenului de senectute, de persoană în vârstă. Bătrânii în epoca modernă, aduc ca terminologie nouă termenul de ageismul. Sociologul Buttler, va publica în 1999, o lucrare în care utilizează termenul de “ageism” pentru a descrie procesul sistematic de discriminare și prejudiciu adus bătrânilor. Termenul de “ageism” definește “o alterare în sentimentele, credințele sau comportamentele față de un individ sau grup în funcție de vârstă”. Atitudinea față de bătrâni este generată în epoca respectivă  de tendința social-culturala de a separa tinerii si bătrânii, ceea ce e nou și ceea ce e vechi, de a promova expresii culturale și expresii instituționale diferite în funcție de vârsta, de a cataloga capacitățile și potențialitățile în funcție de vârstă.  Aceasta diferențiere se reflecta foarte bine în discursul public despre bătrâni. Astfel bătrânii sunt fixați într-o zona aparte a societății ceea ce, in secolele XVIII, XIX a determinat și stigmatizarea, segregarea, concepții diferite despre această etapă a vârstei. Seniorii vor manifesta încă din acea perioadă un răspuns vehement la aceste concepții, in special iluminiștii. Diferențiem și la nivelul acestor puncte de vedere, opinii diferite. Modurile de răspuns al bătrânilor fata de atitudinea indivizilor și societății față de ei erau acceptarea și conformarea față de imaginea negativă,  negarea și dezvoltarea unui comportament care încerca să “cosmetizeze” imaginea bătrâneții, evitarea, ce presupune izolarea auto-impusa pentru e evita stigmatul sociala. Epoca reformelor ideologice, religioase și sociale va schimba foarte mult mentalitatea încă din secolul al XIX-lea reforma: efortul bătrânilor de a schimba atitudinea și stereotipul după care erau priviți.

Epoca contemporană, a industrializării, informatizării a evidențiat noi modificări în statutul și percepția asupra persoanelor de această vârstă. Caracteristicile globalizării aduce modificări substanțiale în viața seniorilor. Globalizarea nu este doar o problemă economică, politică sau culturală. Globalizarea poate înlocui ceea ce e fenomenal, natural sau actual cu ceva virtual. Granițele de orice tip sunt diluate, anihilate, migrația devine un proces esențial al lumii contemporane și se redefinește rolul și importanța ca specificitate a identității naționale, sub sintagma ” Unitate in diversitate” . Din punct de vedere al psihologiei sociale, globalizarea aduce o constantă fluidizare, pierdere parțială  a identității și destabilizare. Într-o astfel de societate bătrânii au probleme în a-și apăra integritatea și identitatea în fața pericolului pierderii formei, ordinii, structurii și identității. 

Bătrânii în epoca post-modernă simbolizează o schimbare radicală de concepție.  “Post-modernismul este ceva care a venit după o epoca de iluzii, optimism si certitudine, o epoca nihilistică, fără speranțe și vise, exact ce făcea ca modernitatea sa fie ceva suportabil” (Dick Hebdige)

După cum prezintă autorul menționat în studiul pe care l-am utilizat în realizarea prezenței analize ( Dr. Radu Vrasti, Deconstructia socială a abuzului fata de batrani în societatea post-moderna si globalizata, studiu consultat online pe adresa URL http://www.vrasti.org/deconstructia%20sociala%20a%20abuzului%20fata%20de%20batrani.pdf, site accesat in 10.03.2025, ora 17.30;) Caracteristicile perioadei post moderne care ar influența această categorie de vârstă ar fi că nu există un adevăr obiectiv si absolut ci doar contextual, situațional, condițional și mai ales interpretativ; Accentul este plasat mai mult pe fragmentare decât pe universalism; Se militează mai mult  pentru descentralizarea și democratizarea oricărei forme de putere; Realitatea este analizată, interpretată și pusă sub semnul întrebării; Cultura este privită ca un bun de consum ce poate fi manipulat pe piață; 6. Diversitatea este maximizată în defavoarea omogenității. 

Câteva teme post-moderne cu privire la persoanele în vârstă: post-modernismul furnizează o analiză culturală a bătrâneții și a relațiilor ei cu formele de manifestare și activitate socială, vârsta înaintată are o multitudine de posibilități în mișcare și se înlătură treptat modelul medical cu constrângerile lui; vârsta este mai mult o abordare de a descrie modurile în care persoana se construiește pe ea înșiși.

  •  Câteva motive care ne-au determinat să elaborăm prezentul proiect, ne-au fost sugerate consultând studiul amplu al dr. Dr. Radu Vrasti, Deconstructia socială a abuzului fata de batrani în societatea post-moderna și globalizata, studiu consultat online pe adresa URL 

http://www.vrasti.org/deconstructia%20sociala%20a%20abuzului%20fata%20de%20batrani.pdf, site accesat in 15.03.2025, ora 12.30;

Avem suficiente motive pentru a acționa în diferite moduri pentru protejarea drepturilor oamenilor în vârstă:  numărul bătrânilor crește; nu exista un mod de protecție a bătrânilor care să respecte integral drepturile omului; exista un decalaj între protecția actuala a bătrânilor și standardele referitor la drepturile omului; mulți oameni în vârstă sunt în mod curent ignorați, marginalizați; discriminarea pe baza de vârstă și ageismul sunt uneori tolerate de societate; bătrânii sunt o categorie socială vulnerabilă la abuz, deprivare și excludere; unii bătrâni sunt tratați cu caritate în loc sa fie considerați și tratați  ca subiect de drepturi ale omului; legislația de protecția a bătrânilor este inconsistentă; de respectul față de bătrâni ar beneficia întreaga societate; persoanele în vârstă constituie în multe comunități un grup cu o forță socială în creștere.